Diareea la pisici

Sunt foarte constiincioasa, ma informez despre tot. Sunt cea care citeste cap-coada prospectele si indicatiile de utilizare, chiar daca totul pare "la mintea cocosului". 
Uneori nu e de nici un folos. Nici asta, nici altceva. Uneori lucrurile se intampla.

Cat timp pisica mea a fost insarcinata, am facut cumparaturi. O tavita noua pe care s-o pun mai aproape de cuibul unde s-ar fi nascut pisoii, papica de pisici mici pentru mama si pui, un mare ansamblu de joaca cu soricei atarnati, platforme pentru odihna, stalpi de zgariat si casute, paturici pufoase, o casuta maricica in care imi propusesem eu sa nasca pisica si sa-si creasca micutii.
Ma uitam la burtica pisicii care, dupa forma pe care o capatase si conform celor citite de mine, parea sa poarte cel putin 4 pisoi si ma amuzam deja in gand de casa plina. 
Cum am povestit anterior, insa, pisica a facut 2 pisoi in sifonier si doar unul a supravietuit.

Dupa ceva vreme, m-am gandit sa mai iau un pisoi mic. Am cautat si am cautat pe internet pana ce am gasit un pisoias care m-a atras. Femeia care-l vindea a spus ca are 7 saptamani dar mie mi s-a parut ca e prea mic pentru varsta declarata. La sase saptamani cat avea pisica mea acum 4 ani cand am luat-o, parca era mai maricica de-atat. 
In fine, asta e, i-am dat banii si dusa a fost.

Am respectat regulile citite, de "introducere" a noului membru in familie. Am lasat pisica sa-l adulmece, l-am tinut intr-o alta camera si i-am facut culcus in casuta, i-am pregatit tavita cu nisip separata, am schimbat din cand in cand asternuturile intre ele ca sa se amestece mirosurile. 
Pisoiul era tare dulce si prietenos, manca bine si se juca; o bucurie intreaga pentru suflet si priviri. N-a stat o clipa retras ori ascuns, cand i-am dat de mancare s-a napustit asupra ei hapaind fericit, cu labutele in farfurioara, pana s-a saturat. Dupa care s-a spalat pe botic si a pornit sa exploreze. Pisica l-a sasait, dar nu a dat semne de agresivitate. Pleca de langa el, doar. Se ducea la ea in camera, la cuibusorul cu pisoiasul ramas, iar el nu incerca s-o urmeze. Toate bune.

Iata, insa, ca in seara urmatoare cand curat cutiutele gasesc diaree in cea a noului pisoi. Auci!
Procedez asa cum am citit, las pisicul nemancat, ii dau doar dupa 5 ore apa, apoi i-o las sa bea cand vrea el, se fac 12 ore, ii dau un probiotic, apoi dupa o alta ora ii dau sa manance, ii las un castronas cu bobite la indemana si plec la serviciu.
Cand revin, tavita era plina de fecale moi iar pisoiasul era ascuns nu stiu pe unde. N-am vazut de unde a iesit cand am chemat, i-am dat iar probiotic si abia dupa timpul de asteptare le-am dat sa pape si lui si pisicii, ca sa manance impreuna. Dupa care i-am dat pisoiului cu seringa mucilagiu de orez. Peste noapte pisoiul a continuat sa aiba diaree.
In dimineata urmatoare am fiert orez si carne de pui, le-am dat sa pape la amandoi, am plecat la serviciu. Cand am revenit si am vazut ca nimic n-a functionat si iar e plina tavita, am luat motocelul si l-am dus la (alta) clinica veterinara, Hera's Clinic Vet, cu 5 stele pe recenzii google. Am povestit ce s-a intamplat si ce i-am dat, i-au facut 3 injectii (antibiotic, vitamine si antispastic, daca-mi amintesc corect) si mi-au spus sa-l las acolo pana a doua zi. 
In dupa-amiaza zilei urmatoare l-am luat acasa, mi s-a spus sa-i dau mancare la pliculet Royal Canin gastro intestinal si bobite Royal Canin digestive care. Asa am facut. A fost ok, pisul mic a dormit in brate la mine linistit toata noaptea. Dimineata a facut caca normal. Le-am dat, la fel, aceeasi mancare lui si pisicii ca sa pape impreuna. Pisica a mancat, el nu. Am incercat in fel si chip sa-l fac sa manance si n-am reusit. Of, asta acum! Ce sa fac? 
Intrebare:
-sa-l las asa fara a sti daca pe timpul zilei el mananca ceva ori sta ascuns, poate de teama pisicii? De ce s-o fi ascuns in ziua anterioara si nu dormea in casuta lui? Si de ce nu mananca?

Au fost mai multe intrebari, dar intr-un fel acelasi lucru: il pot lasa linistita acasa?
Am hotarat ca nu. L-am dus la clinica si le-am spus ca nu vrea sa manance, si sunt ingrijorata, si  trebuie sa merg la serviciu. Mi-au spus sa-l las la ei sa-l "convinga". Dupa-amiaza cand m-am dus sa-l iau mi s-a spus ca a mancat si e sanatos si vioi, toate bune si soare afara. Dar cand am ajuns acasa am gasit, in prosopelul pe care il pusesem pe podeaua custii, diaree. Nuuu!!! 
Deci Royal Canin digestive si gastro, orez, mucilagiu de orez... fiecare la cate o masa, de data asta pasate si indesate in bietul pisoi cu de-a sila. 2-3 zile au trecut si nici un semn ca s-ar face bine. Ba din contra, din pisoiasul vioi si dragastos care era, a devenit apatic si parca numai oscioarele si blanita mai erau de el.
L-am dus inapoi la cabinet. Alte injectii, alt "lasati-l la noi", de data asta pentru cateva zile "pana il punem pe picioare". Am plecat cu inima stransa, m-au lasat puterile pe drum si, fara sa ma mai gandesc la ce-ar putea crede lumea din jur, m-am asezat pe o bordura si am plans, nu stiu cat timp. Cand am fost in stare, m-am ridicat si am plecat acasa.

Am inceput sa fiu superstitioasa: "in casa mea pisoii mor. Mai bine il dau spre adoptie. Ii va fi bine in alta parte". In zilele cat pisicul a stat la clinica si l-am vizitat, am observat o cusca maricica cu pisoi de adoptat. Le-am propus celor de la clinica, dupa ce se face bine, sa-l puna cu pisoiasii de acolo. Cu siguranta cineva avea sa-l ia si sa-l iubeasca, cel putin cat mine. Fiind de rasa, mai ales, n-avea sa astepte prea mult. Mi-au spus medicii ca nu trebuie sa gandesc asa. Le-am spus si eu ca nu mai suport sa-l vad suferind, un alt pisoi iubit, si ca am ajuns sa cred ca probabil nu merit eu sa ma bucur sau casa mea are ceva rau in ea. Poate daca-l donez va trai fericit si nici nu se va mai povesti prin cate a trecut. Ei nu mi-au zis direct, dar cred ca au gandit ca am luat-o razna. Si nu i-am condamnat.

In disperare de cauza si nestiind ce altceva sa fac, am luat din nou internetul la frunzarit si, pe un site rusesc, am aflat de Enterosgel. Cat e de bun la toate, fie ca e vorba de otravuri, alte toxine sau bacterii, cat e de bun pentru pisici, carora le stopeaza diareea dupa maxim a doua administrare. Am cautat in tot orasul, am gasit in Lacul Tei si am dus la cabinet substanta uimitoare, impreuna cu recomandarile de folosire. Au promis ca vor trata cu el pisoiul si probabil ca au si facut-o.

Vineri, cand m-am dus in vizita, mi-au spus ca pisoiul e bine, i-au mai facut o injectie cu glucoza in burtica, "pentru hidratare", si mi-au recomandat sa-l iau acasa. Am refuzat, le-am amintit de intelegerea noastra. Mi-au spus ca trebuie sa-l iau, ca e epidemie de parvoviroza si cel mai bine pentru el e acasa. "Ok, atunci, dar fiindca am capatat aceasta superstitie, faceti-mi pe plac si cumparati pisoiul de la mine". Probabil ca deja si aratam ca o nebuna, neingrijita si tumefiata de atata plans, asa incat una din doctorite mi-a dat 10 lei si am plecat cu pisoiul care teoretic nu mai era al meu. M-am gandit ca e o idee buna sa aiba companie si am mai adoptat o pisicuta calico din cusca cu multi pisoi.

Acasa le-am facut baita la amandoi, i-am sters cu servetele si i-am tinut apoi in brate, impreuna intr-un prosop, pana s-au uscat, sa nu raceasca. Au mancat bine, le-am aranjat culcus curat si moale in casuta, pisica mea i-a lins pe capsoare si nu a mai sasait pe nimeni, eu am zambit si mi-am permis sa respir. 

A doua zi AU FACUT DIAREE!! Amandoi. 
Si de la capat: infometare, apa, mucilagiu de orez, orez cu pui, royal canin gastro si digestive, Enterosgel. In plus, ceai de menta. Mi-am amintit ca era pomenit pe undeva pe unde citisem si m-am batut cu palma peste frunte ca l-am putut omite inainte. 
NIMIC NU A FUNCTIONAT. Ba, pisoii au si uitat intr-o singura zi unde le e tavita si faceau peste tot caca apos, galben, cu miros fetid. Toata casa duhnea efectiv. Faptul ca eu stergeam peste tot dupa ei cu servetele umede antibacteriene, nu parea sa faca mare diferenta. Nici ca am periat covoarele si am spalat parchetul. Si tot nu conta asta atat de mult cat ca pisoii defecau cu viermi, nedigerat, beau apa in prostie si in general pareau in neregula chiar si cand se jucau si alergau prin casa.

M-am dus din nou la clinica si am cerut ceva pentru deparazitare. Mi-au spus ca pisoiasii trebuie sa aiba cel putin 6 saptamani si 500g si sa nu aiba diaree. Aveau peste sase saptamani, da... "Dar cum oare sa rezolv cu celelalte? Cum pot doi pisoi mici sa asimileze ceva si sa creasca in conditiile date?", ma intrebam eu. Inca aveam incredere, insa, in medicii de la clinica. "Doar nu vorbesc ei asa, aiurea, pesemne ca ma ingrijorez eu degeaba, asa cum chiar ei mi-au spus". 
Cam dupa 3 zile, pisoiul cumparat si vandut parea sa-si revina oarecum. Fecalele erau aproape ok, insa el statea continuu ghemuit intr-un acelasi colt de casa, intr-un mod cam nefiresc, parca inghesuit in el. Si nu mieuna ci scotea un fel de harait.
"E in convalescenta, am incercat eu sa ma linistesc, in scurt timp va fi bine". 

Si totusi nu eram linistita, pisoiasul manca doar obligat si foarte putin...
"Diseara, cand ajung acasa, daca toate sunt la fel ca ieri, pisoiul ghemuit si pisicuta cu diaree, ii duc iar la clinica. SI II LAS ACOLO!.", mi-am spus eu intr-o zi de joi, cu o gramada de treburi pe cap la serviciu, neputandu-ma concentra la niciuna. "Ii las asa cum trebuia sa-l las pe el de prima data. E clar ca eu sunt problema".
Si iata ca ajung acasa, pisica cea mare imi iese in intampinare ca de obicei, nu miauna nici mai mult nici mai putin ca de obicei, eu nu am nici o presimtire. Dar casa e plina de muste, diareea e absolut peste tot in pete razlete, miroase ca intr-un cavou nesigilat, iar in dormitor, langa pat, pisoiasul gri e mort si deja teapan. 

Sunt socata. Nu pot sa cred. Pe bune? EL, care NU mai avea diaree? 
Il misc, il iau in brate, dar e rigid, nu mai e nimic de facut. E curat, probabil ca pisica l-a spalat inainte de a muri, ca si pe pisoiasul ei. Zguduita de plans, il invelesc in finet moale si-l scot afara.
Revin, iau pisicuta calico si fug cu ea la clinica. Nu mai intelg nici eu ce spun si nu mai vad bine. Plec de acolo in timp ce pisicutei i se fac injectii, si nu ma uit in urma, si nici pe unde merg nu ma uit. Oamenii ma injura, dupa care imi vad fata descompusa si ma compatimesc. Ma doare tot corpul si tot sufletul, dar nu-mi permit sa mai cad pe drum, trebuie sa ajung acasa, sa spal tot, sa dezinfectez tot. Mai locuiesc doua pisicute acolo, ele inca sunt ok si as vrea sa ramana asa.

Poate ca doar mi s-a parut ca sunt ok? Poate, cu grija celor doi mici, am neglijat prea tare pisica si pe cea mica-mica?
Pentru ca, dupa ce am trimis covoarele la o firma, la spalat, si am lustruit podelele si fiecare mobila, dupa ce masina a mers toata noaptea spaland asternuturi, casute, cuibusoare si paturici, dupa ce am aruncat cutii de carton si jucarii mai mult sau mai putin rontaite si deasemenea am aruncat tot nisipul si am lustruit tavitele, dupa ce am apucat cateva ore de somn agitat, m-am trezit cu acelasi miros. Pisica mica-mica reusise cumva sa se urce in pat si depusese un caca galben si fetid langa perna de alaturi, in asternuturile noi. 

Nu am mai avut loc sa gandesc altceva decat ca, pesemne, am murit si am ajuns in iad. Si sunt pedepsita pentru cine stie ce fapte, sa vad pisici imbolnavindu-se, chinuindu-se si murind in grija mea. M-am ridicat in capul oaselor si am mai gasit un caca dupa perna. M-am dat jos din pat si am gasit in tavita celei mici alte fecale moi. Si dupa perdea. Si sub pat. Si in tavita celei mari, 3-4. In doar 3-4 ore! Cu viermi in ele, ca niste spaghetti subtiri.

Am luat pisicile si le-am dus la clinica. Mi-au spus ca pisicuta calico a murit si ea peste noapte. "Cum asa? Cu tratament?" Domnisoarele doctor isi aruncau un fel anume de priviri iar cea care fusese acolo cand am dus pisicuta ii tot spunea celei care nu fusese: "lasa ca iti povestesc eu... iti povestesc eu mai tarziu". 
De fata cu mine! 
"Pai povestiti-mi si mie, e important! Cum, de ce a murit?". 
"A, nimic, deodata asa n-a mai reactionat" 
Si iar ii spune celeilalte ca ii povesteste ea ei, dupa. Tot de fata cu mine, de parca eram neglijabila. Ce naiba? 
I-am implorat sa-mi deparaziteze pisicutele. "Nu se poate, au diaree iar cea mica e prea mica". "Pai au diaree de la paraziti, i-am vazut acum, asa cum i-am vazut si la ceilalti doi pisoi micuti. ACEIA AU MURIT!! CE FACEM, STAM SI NE UITAM CUM MOR CU TOTII? 
Domnisoara doctor s-a uitat la mine ca la o descreierata, a facut injectii antispastice pisicilor si m-a trimis acasa. 
Pe drum, pisicile au facut diaree. Acasa au facut diaree, ce-i drept dupa cateva ore, mai multa odata. Doar la asta au servit injectiile. 
Iar ma aflam in situatia disperata de a nu sti ce sa fac.

In al unsprezecelea ceas si trei sferturi am luat o pauza de la panica mea, am respirat adanc si am incercat sa ma calmez si sa pun toate cap la cap, si mi-am dat seama ca oamenilor alora nu am mai mult ce sa le cer. Ca or avea 5 stele la recenzii dar cu pisicile mele si-au atins pragul de incompetenta. Ca au facut atatea injectii cu antispastice si glucoza in abdomen pisoiului mic, incat i-au provocat necroze intestinale si afectare pulmonara. Ca probabil si pisicuta calico a patit la fel. Mi-au zis ca mi-au dat o pisicuta sanatoasa, ca ea s-a imbolnavit la mine, dar faptul ca pisica mama si puiul ei s-au imbolnavit mult mai tarziu, spunea altceva: ca am plecat DE LA CLINICA VETERINARA, DUPA MULTE TRATAMENTE, cu doi pisoiasi foarte bolnavi.

Am cautat pe internet alta clinica, de aceasta data non-stop, fiindca se facuse foarte tarziu. Am gasit una, la Pajura, Centrul Veterinar Non Stop Vetservice, dar cum metrou nu mai era la acea ora, am luat un taxi si am pornit intr-acolo. La clinica, intuneric. 
Sun la interfon si o voce somnoroasa ma intreaba ce problema am. Ii spun si zice ca e non-stop doar pentru urgente. "Pai e o urgenta, imi mor pisicile", am inceput eu sa plang la interfon. La care vocea zice sa vin maine dimineata la 10:00.

Taxiul a plecat deja, e mijlocul noptii, am doua pisicute foarte bolnave in cutia de transport, eu plang si caut pe internet alta clinica veterinara non stop. Gasesc una in Rahova, Speed Vet. 
Chem taxi, taximetristul ma cearta ca n-am scris ca am animale de companie, mai ca nu ne-ar lua, dar pana la urma zice ca uite-asa e el, mai moale, nu ma poate lasa acolo. 
Drumul dureaza o vesnicie, el ma cearta continuu, pisicile miorlaie continuu, eu plang continuu. Iar ma dor toate, mi-e greu sa mai vad ceva sfarsindu-se bine, ma vad aruncata din taxi cu pisici cu tot, murind toate trei pe marginea drumului. 
Adresa clinicii pare sa se ascunda de taximetrist, dar dupa multe ocoluri, ajungem totusi. 

Ma intampina o domnisoara draguta careia ii povestesc cat-ce-pot si care-mi spune ca m-am gandit foarte bine sa vin sa deparazitez pisicile, chiar daca au diaree, deoarece diareea provocata de bacterii si paraziti nu prea cedeaza cu antispastice, ba chiar impiedicarea peristaltismului intestinal provoaca probleme mai grave. Ca prognosticul e mult mai bun daca se face deparazitarea decat in caz contrar.
Si-mi spune ca, desigur, exista solutii pentru deparazitarea pisoilor mici-mici, altfel, cu infestare atat de masiva incat viermii sa apara in fecale, plus diaree, ei nu mai ajung sa creasca. 
Cumva, in acel precis moment, mi s-au luat muntii lumii de pe umeri. 
Domnisoara draguta a cantarit pisicile, apoi a dat celei mari o jumatate de pastiluta de Milbemax si mi-a dat cealalta jumatate sa i-o dau peste 3 luni, iar celei mici i-a dat un siropel roz, Drontal puppy. E pentru catei, in principiu, dar poate fi administrat pisicilor din a treia saptamana de viata. Mi-a spus sa revin in 10 zile cu pisoiasul mic pentru o alta doza si sa nu le dau momentan, o zi doua, alta medicatie, sa vedem cum evolueaza. Se poate ca diareea sa se opreasca de la sine dat fiind ca parazitii care au cauzat-o sunt eliminati.

Nota: pentru pisoi, de la doua saptamani de viata, mai exista ca deparazitante interne si Caniverm pasta si Ferdocat gel, am aflat eu, mult prea tarziu. Caniverm are spectru mai larg.

Dupa doua zile, cu o proba de fecale moi si galbene pentru coprocultura, am ajuns la alt veterinar, pe aproape de Gradina Icoanei, Cat's Lady Vet. Asta doar fiindca am capatat frica de taximetristi si aici era la o distanta decenta de mers pe jos de la metrou. Altfel, cu drag si incredere as fi continuat sa merg la Speed Vet. Doctorita de la Cat's Lady mi-a spus ca analizele ies cam in 8-10 zile. 
M-am ingrozit: "cea mica-mica s-ar putea sa moara intr-o zi-doua. N-a mai ramas aproape nimic de ea". 
"Ce greutate are?"
"Avea 350g acum doua zile, dar nu cred ca le mai are". 
"Pff... e cu adevarat mica-mica. Uite, facem asa!"
Si mi-a scris o reteta:
- o optime de pastiluta de Enteroguard o data la 12h si o treime de pliculet de Enterochronic o data pe zi, pentru pui mic, timp de 5 zile
-o pastiluta de Enteroguard o data la 12h si un pliculet intreg de Enterochronic o data pe zi pentru mama, timp de 5 zile
-papica pentru probleme digestive: Hills, Purina, Trovet. 
-ori de cate ri e posibil, mucilagiu de orez
Cu Enterochronic se poate continua pana la 20 zile, pana la stabilizarea completa a florei microbiene.
Nu stiu daca e o intamplare, dar n-a pomenit nimic de Royal Canin, chiar daca avea acolo un raft intreg de expozitie doar cu produsele acestora.
"Alterneaza mancarea, mi-a spus, fiindca pisicutele au tendinta sa nu mai manance acelasi lucru daca le-a fost rau dupa aceea". 

Nota: Asa am aflat, mult prea tarziu, si de ce pisoiasul care a murit refuzase sa manance in dimineata aceea, de ce de atatea ori a trebuit sa-i torturez practic pe ambii pisici mici sa le dau sa manace cu de-a sila.

Am gasit o farmacie veterinara, in alt cartier, am cumparat de toate si am inceput tratamentul. Pisicutele au papat fara mofturi mancarica recomandata, chiar si cea mica-mica, care pana atunci nu mai gustase mancare solida. Imediat s-au simtit mult mai bine. 
Am adaugat, de la mine idee, in mucilagiul de orez, Lizina. Pe langa a fi un antiviral puternic, ajuta si la fixarea calciului in oase si cesterea masei musculare (multe dintre mancaricile premium pentru pisici contin lizina - apare si ca lisina sau lysine). Numai buna pentru pisoiasele mele slabite de boala.

Au trecut 12h fara fecale. Au trecut 24 si au facut aproape cum trebuie la culoare si miros, din pacate consistenta mai lasa de dorit, era ca o pasta; dar oricum evolutia spre bine era imensa.
Doctorita m-a sunat a doua zi sa-mi spuna ca a facut un test instant de parvoviroza si a iesit negativ. Si sa ma intrebe daca nu vreau un test rapid de giardia, care ar costa 170 de lei pe langa cei 400 pentru coprocultura extinsa. 
Am vrut, desigur, chiar m-am bucurat ca ma intreaba. Nici un veterinar pana atunci nu ma intrebase daca vreau vreun test, eu nu ma gandisem la asta decat foarte tarziu, tratamentele le-au facut simptomatic si de capul lor si doi pisoi au murit.
Testul urma sa fie gata "in maxim 15 minute". A doua zi nu era gata. L-am primit peste 4 zile (negativ). Fara scuze sau bani returnati, avand in vedere ca in 4 zile pisoiul mic ar fi putut muri iar testele de coprocultura extinsa oricum cuprindeau si giardia. Si uite-asa m-am suparat si pe doctorita aceasta.

Dupa cele 10 zile am primit pe e-mail rezultatele coproculturii extinse. M-am dus cu ele la o alta clinica veterinara, pe langa Gara de Nord: 3Vet Original Project. Nu mai existau paraziti, insa exista o bacterie, Campylobacter Coli pre numele ei. Antibiograma prezenta 3 antibiotice la care era sensibila: Tetraciclina, Doxiciclina si Eritromicina. Doamna doctor mi-a explicat ca primele doua afecteaza dantura la pisoii prea tineri. Ca sunt ok pentru pisici care au deja dentitia permanenta. Mi-a spus si ca Enteroguard contine Oxitetraciclina, cu efect asemanator, insa si dumneaei l-ar fi recomandat intr-o astfel de urgenta (mai are multe alte componente benefice pentru intestin), deoarece viata primeaza. 

Nota: afectarea dentara se refera doar la culoarea dintilor.

A cautat prin carti. Al treilea, eritromicina, nu exista in formule pentru catei si pisici iar formulele umane au concentratii foarte mari. 
"Pisicuta mica-mica mai suge, macar cate putin?". 
"Da, am raspuns, chiar destul de des. Nici nu a consumat mancare solida pana sa inceapa tratamentul pentru diaree".
"Asta e bine. Ii dai mamei o cincime de comprimat la 12h, timp de 5 zile, iar cea mica va lua antibioticul prin supt, fiindca trece in laptele matern".

Asa am facut si acum am doua pisicute care zburda prin casa cat noua. 

As fi vrut sa fi schimbat veterinarul mai demult.
As fi vrut sa fi gasit si sa fi citit un articol ca acesta (despre tratament, adica, dar fara pisoiasi decedati) mai demult.

Inca as vrea sa se fi putut intoarce timpul.

Nasterea la pisici

Sunt foarte constiincioasa, ma informez despre tot. Sunt cea care citeste cap-coada prospectele si indicatiile de utilizare, chiar daca totul pare "la mintea cocosului". 
Uneori nu e de nici un folos. Nici asta, nici altceva. Uneori lucrurile se intampla.

Pe 6 iulie, dimineata, ma pregateam sa plec la serviciu, in ultima zi de lucru dinaintea concediului. Pisica mea gravida mancase bine, deci, conform celor citite despre nasterea la pisici, nu avea sa nasca in acea zi. Miorlaia, insa, de mama focului vazand ca ma incalt sa plec. Am mangaiat-o si i-am spus sa fie cuminte, sa faca nani si sa pape tot pana vin si nici n-o sa-si dea seama ca am lipsit.
Cand m-am intors, pisica nu avea stare, se foia in sus si-n jos mieunand, atipea cam doua secunde, se trezea iar si mieuna. Se ducea la cutiuta cu nisip, parca se chinuia sa faca ceva si nu reusea, apoi o lua de la capat cu foiala si mieunatul.
Nu pricepeam ce vrea, de cateva zile deja ii pregatisem cateva locuri mai ferite prin casa in care ar fi putut alege sa nasca, altceva nu stiam ce ar mai trebui sa fac. Se catara pe canapea langa mine, mieuna, atipea, parea sa aiba o contractie-doua, acestea treceau fara ca nimic sa se intample. Mi se parea si surprinzator ca ar vrea sa nasca pe canapea, adica undeva in alta parte decat la nivelul podelei. Vine noaptea, pisica doarme linistita, eu stau de veghe un timp, dar cum nu pare sa se intample nimic, ma bag si eu la somn.
7 iulie: pisica isi papa ca de obicei mancarica umeda de dimineata, chiar si cateva granule, "deci nu naste nici azi", isi spune stapana si anume eu.
Pe la 10, insa, se reia agitatia, imi spun ca e treaba serioasa si incep eu sa umblu dupa ea prin casa. (Pisica mea e albastra de rusia si de obicei asta e ocupatia ei: sa faca aport la soriceii pe care ii arunc, sa roada cutii de carton si sa vina dupa mine peste tot, ca un catelus). Si cum ne plimbam noi asa, pisica mea intra in sifonier, printre blugi si tricouri impaturite, si nu mai vrea sa iasa. Ma prind ca, din 5-6 locuri pregatite de mine, ea il vrea pe al saptelea, scot hainele de acolo si pun o paturica moale, iar pisica incepe sa aiba contractii.
Doua intrebari:
-daca a mancat la 6:00 dimineata, de ce sa nasca la 11:00?
-daca nu plecam ieri la serviciu cand m-a rugat atat de insistent, sau daca macar dupa ce am venit o urmam si descopeream locul dorit de ea, n-o scuteam cumva de 24 de ore de suferinta?

Se vad doua picioruse si o codita de pisoias, apoi, incet-incet si restul corpului, pisica o ia la fuga din sifonier si se baga sub servanta. Pisoiul e deja afara, ea il linge de zor, eu nu pricep schimbarea brusca de domiciliu. Ii iau pe amandoi si-i depun in sifonier, pe paturica.
Pisu mic e uscat acum, suge de zor, eu zambesc si ma mir cum de o pisica albastra de rusia si un motan albastru de rusia au conceput un pisoi colour point. Dar nu asta e important acum, au reinceput contractiile si a aparut o codita galbena. Galbena? Si picioruse galbene vinetii. Galbene-vinetii? Le pipai, sunt reci si acoperite cu ceva galben vascos si care miroase urat. Ma gandesc ca pisoiasul e mort.
Contractiile se raresc dar pisoiul n-a iesit nici pe jumatate, incerc sa-l trag usurel, asa cum am citit ca se face, dar treaba asta nu functioneaza iar mie mi-e teama sa insist mai mult.
Pisica incepe sa se agite in cuib, loveste pisul mic nascut anterior si il murdareste cu secretii si sange. Eu incerc sa-l iau de acolo pana ce se termina travaliul, asa cum am citit ca se face, dar ea nu ma lasa; ma musca, ma scuipa, il ia inapoi si continua sa se agite cu un pisoi pe jumatate iesit din ea, sa-l loveasca si sa-l murdareasca pe celalat. Nu stiu ce sa fac. Imi spun ca probabil e mai bine sa nu mai fac nimic.
Pana la urma se pare ca al doilea pui a iesit, dar pisica s-a intors in asa fel incat nu vad nimic si e preocupata cu ceva; sa-l elibereze de membrane si sa-l spele, presupun eu. Dar deodata aud "crantz!" si in continuare pisica mesteca ceva ce nu pare a fi placenta. O trag usurel la o parte sa pot vedea si ceea ce nu vroiam sa cred de fapt s-a intamplat: i-a mancat pisoiului labuta stanga din fata. Sunt socata. Ies din camera si izbucnesc in plans.
Intrebare:
-daca nu e la prima nastere, cum de s-a putut intampla asa ceva?

Pisoiul e viu, e curat acum, se chinuie sa gaseasca un mamelon, il ajut si incepe sa suga si el in timp ce eu ma intreb ce e de facut. Cel mai satisfacator raspuns al momentului pare o intoarcere in timp. Si tot nu e sigur ca lucrurile ar fi decurs altfel.
E inutil sa-i pansez mitului ciotuletul, pisica nu poate lasa nimic ne-spalat si nimic in plus. Dar de cate ori pare ca rana incepe sa se cicatrizeze, pisica linge cojita formata pana da iar sangele iar disperarea mea creste.
Ma duc la un veterinar, Pet Vet Family, si intreb ce e de facut. "Il aduceti aici sa-l pansam si apoi il izolati de pisica". "Pai nu are nici doua zile, cum sa-l izolez de mama lui?" "Pai altfel o sa-i tot roada labuta". O iau de buna, cumpar biberon si lapte pentru pisici, ma intorc acasa si-i amenajez puiului culcus moale in cusca de transport, in alta camera, prepar lapte si incerc sa-i dau sa manance. Nu vrea in ruptul capului.
Pisica a innebunit: si-a abandonat celalalt pui si calareste cusca, o zgarie si o scutura, si miorlaie agonizant, la unison cu puiul din ea. Iau culcusul improvizat si il duc langa cuibul din sifonier, in raza ei vizuala, dar asta nu repara lucrurile. Imi spun ca se vor linisti in cele din urma si se vor obisnui cu ideea. Nu se intampla.
Orele trec, pisica nu-si hraneste celalalt pui iar acesta nu vrea sa manance din biberon, toata lumea miorlaie, inclusiv eu care plang. Miorlait, pesemne, ca auzul meu nu ma mai deosebeste de populatia pisiceasca. Cedez si pun puiul in sifonier langa celalat, pisica intra imediat, pisoii sug de zor, e liniste. Doar eu inca plang si nu stiu ce sa fac.
Astept sa se sature pisicutii si sa adoarma, il iau pe cel ranit si ma duc la alt veterinar, Sipvet. Ii povestesc cele intamplate si-mi spune ca nu i se pare sa fi fost o idee buna. Ba ca mai degraba nu recomanda pansat si nu recomanda izolare. Strange de ciotulet pana ce puiul urla, spune satisfacuta ca nu pare infectat si il da cu betadina. Imi da si pentru acasa. Imi spune ca asta va ajuta sa scoata infectia dac-o fi, sa cicatrizeze apoi, si va impiedica si pisica sa mai linga atat de insistent.
Vin acasa plina de sperante, dar constat ca doamna veterinar n-o cunoaste pe pisica mea. Desigur, ea in continuare spala constiincios ciotuletul de labuta, pana da sangele, ori de cate ori pun eu betadina. Nu ma las intimidata si de data asta, dau cu mare atentie sa nu ating si blanita din jur, si fie ca pisica a renuntat din cauza gustului, fie ca oricum betadina are un bun efect, dupa o zi-doua rana apare curata si uscata.
Abia acum ma uit mai bine la pisoi si relativa pace ma paraseste. Nu a crescut deloc, e flagrant mai mic decat surioara lui. Daca sunt mai atenta, ea chiar se catara pe el, se baga cu boticul si-l da la o parte sa suga si din mamelonul ocupat de el. Ups! De cat timp face asta? Stau langa ei, disciplinez lighioana mica sa stea pe locul ei, sperantele mi se reinnoiesc: in scurt timp isi va reveni si el si va creste motanel mare si frumos.
Mai trec vreo doua zile si observ ca pisoiul e mai mereu deoparte. Imi amintesc ca l-am mai vazut asa si mi-am spus ca a papat (doar am stat langa el), dupa care s-a retras ca sa-si fereasca labuta ranita de atingeri. Dar mi-am amintit si ca, de cate ori am stat acolo sa pape, l-am lasat adormit langa pisica. Hmm... Nu intru la banuieli adevarate pana nu vad efectiv pisica impingandu-l mai incolo. Ce se intampla? Il iau si-l pun iar langa ea. El mai suge putin si adoarme. Ea il impinge iar. Off... Il pun la loc si ea intelege ca nu-mi convine sa-l respinga si il lasa in pace.
Mai trece o zi, in liniste. Pisoiului i s-au deschis ochisorii. E frumusel foc si il privesc cu drag. Pisica i-a hranit pe amandoi, a mancat si ea, acum s-a catarat in pat si se uita de sus la ei. Imi permit sa rasuflu usurata; in sfarsit totul e bine si frumos in lume.
La caderea noptii, insa, deodata, pisoiul ranit incepe sa miaune. Pisica vine rapid, pisul mic suge putin si reincepe sa miaune, mai tare. Pisica il spala. Bine bine. Parca prea bine. Pisicul incepe sa urle. Burtica i se umfla. Ii tasneste puroi prin botic si pe nasuc, prin fundulet si prin buric. Un (alt) veterinar imi spune ca pisica a simtit demult ca acest pui nu mai are nici o sansa si de aceea il respingea. Si intr-o incercare de a proteja puiul celalalt.
14 spre 15 iulie: pisoiasul urla dureros, cu ochii larg deschisi. Il iau in palma, e mic de tot si e frumusel foc. Plang. Ma intreb de ce trebuie sa sufere o fiinta nevinovata in halul asta. Cum de se poate intampla asa ceva cu un pisoi dorit si iubit, nascut in casa, dus la veterinar. Si toate intrebarile pe care ti le pui cand nu poti intelege.
Pisoiul urla continuu si supureaza continuu. Eu ii cer iertare ca n-am fost o stapana mai buna si mai vrednica de el si ii sucesc gatul.
S-a facut liniste. Plang in liniste. Deschid site-uri obsedant. Nu gasesc raspuns la intrebari. Timpul nu se intoarce.